Trafaletul de la BOR
Să nu vă mai miraţi, iubiţii mei,
De-această ecumenică lucrare.
Să dai cu mir e-un lucru foarte mare
(precum zicea şi- n Biblie ,Matei).
În lupta mea cu straşnicul proclet
Am folosit mijloacele ştiute:
Agheazmă şi tămâie care pute
Şi-acum, precum se vede-un trafalet.
Am auzit din strană nişte voci,
Cu apetit deschis spre cârcoteală,
Că vezi tu, trafaletu-i o greşeală
Şi nu poţi prinde busuioc cu scotch.
Ba unii, care cred că sunt străini,
Făceau cu limba cruci în cerul gurii
Şi se uitau pieziş la noi, ca furii,
Cum ne rugăm cu var la heruvimi.
Pe casa scării, unul cam pilit
Zugrav după vopseaua de pe haine,
Când ne-a zărit, a prins ca să se caine
Că a lucrat şi nu a fost plătit.
Ba aruncând spre noi cu-un waserwag
Şi înjurând, pardon, de cele sfinte,
Şi-a pus în cap că eu-s vreun preşedinte
Şi m-a scuipat cu silă peste prag.
Şi asta n-a fost tot, că m-au luat
Doi inşi cu mape negre, lucitoare
Să m-amendeze pentru că, se pare,
N-aveam contract de muncă-nregistrat.
Un popă scund, care vorbea pe nas
Şi mai păros decât orice maimuţă,
A spus ceva urât de michiduţă
Şi staţionarea lui la Trinitas.
În mare a văzut întreg conclavul
Am dat amorsă şi am dat cu glet
Şi n-am avut decât un trafalet
Şi numele de Daniel Zugravul.
Am izgonit toţi dracii, rând pe rând,
Din mixere şi cameră şi-antene,
Bolborosind în barbă anateme,
De au plecat în purgator plângând.
Am vrut să tămâiez la CNA,
Dar m-a oprit un nene foarte laic,
Pe care-l presupun de rit mozaic,
Spunând că nu e parohia mea.
Şi vă întreb acum, foarte cinstit,
Văzând că nu am bani de catedrală.
N-aveţi pe undeva vreo văruială?
Să-mi fac şi eu un ban… că-s necăjit!