Tandem

Sunt combinații multe, fel de fel,
Şi varii feluri pentru prezentare,
Un el şi-o ea,o ea şi-o ea şi-mi pare
Că totuşi,cel mai des,un el şi-un el.

De obicei, folkiştii lang-aezi
Au multe multe-asemănări directe,
La calități un pic, iar la defecte
Par clar un fel de gemeni siamezi.

Cum umblă pruncii iarna la urat
În cete,să se-audă cât mai bine,
Aşa şi ei aleg să se combine
Să fie un spectacol minunat.

De obicei, poeții-s vai de ei,
Talent puțin,dar fițe o movilă,
Recită câte-o chestie infantilă
Despre iubire,ură sau femei.

Respiră rar cu buze-ntredeschise,
Cu ochii-nchişi şi mâinile în sus,
Apoi ,când gată tot ce au de spus,
Rămân ințepeniți precum Ulyse.

Înghit aplauze ca pe cotlete,
Privind la câte-un fan extaziat
Ce murmură din buze tremurat:
„Eşti genial şi te iubesc,poete!”

Întotdeauna vor să ia caimacul,
Să fie clar că au avut succes,
Şi publicu-i în stare de deces
Doar pentru că ei au talent cu sacul.

Unii recită lung şi hotărât,
Atât de lung,de zici că-s puşi în priză,
Sunt cei ce au în viață o deviză:
„Eu n-am talent,da’ vă recit urât!”

Alții citesc aşa, în reluare,
De zici că îşi dau duhu-n microfon,
Unii din cărți,alții din telefon,
Unii pe scaun stând,alții-n picioare.

Teatral,patetic sau cu glas sfârşit,
De-n sinea lui,folkistul se întreabă:
„Cum naiba n-am găsit eu altă treabă,
De car cu mine-asemenea tâmpit?

Nu mă mai cheamă nimeni nicăieri
De mă mai vede lângă creatură,
E timpul să dau singur eu din gură,
C-altfel ajungem amândoi şomeri!”