Despre baut
Băutul e o formă de dezmăț
În care lumea se-ntâlneşte,cică,
Să bea-mpreună câte una mică,
Da-şi toarnă sticle-ntregi pe beregați.
E ca un fel de ritual păgân,
Cu fum şi degustare de otravă,
Din care ieşi slăbit ca o epavă,
Şi tremurat de onanist bătrân.
Ca un vârtej ce te absoarbe-n jos,
Aşa te trage ața către rele,
Şi sunt de-ajuns doar două păhărele,
Să faci din omul blând,un fioros.
Ceva lucrează imediat în gât,
Când trece pe acolo o tărie,
Brusc simți prin corp aşa,o veselie,
Că trebe să mai bei numaidecât.
Şi-apoi începe un ceva ciudat,
Care te schimbă-n ştiitor de toate,
Eşti specialist în biblii şi păcate,
În fotbal şi-n politică de stat.
Femeile par fără de cusur
După ce bei cu asupra de măsură,
Nici nu contează ce emit pe gură,
Sau că nu au nici țâțe şi nici cur.
Te simți un Don Juan necunoscut,
La care orice divă se închină,
Şi iei privirea lungă şi bovină
Cu care doamna mă-ta te-a născut.
Convins de marea ta unicitate,
De sex-simbolul vieții care eşti,
Că Făt-Frumosul ăla din poveşti
E-un muncitor de la salubritate.
Ba şi mai mult,eşti mega genial,
Inventatorul marilor belele,
Şi pasionat deodată de manele,
Şi muzici cu profil oriental.
Mă rog,eşti cel mai cel în gândul tău,
Dar asta ține până dimineață,
Când binele ți se transformă-n greață,
Şi fericirea se preschimbă-n rău.
În gură simți un gust ca de carbid,
Şi toate dor în tine deodată,
Vai, bată-l dracul de alcool să-l bată,
Că-mi vine,Doamne,să mă sinucid.
Mi-e limba şmirghel şi-n stomac am clei,
Transpir ca o fecioară în sexshopuri,
În creier simt un milion de dopuri,
Şi-o voce enervantă:”De ce bei?”
Deci stați departe,că n-aveți ce-i face,
E un duşman perfid şi nesimțit,
Vă spun eu,dragii mei,că sunt pățit,
Deci care dai o ciorbă de potroace?