În Bucureşti
În Bucureşti sunt crâşme, dar nu să te îndopi.
O ciorbă poate-ajunge să coste un salariu.
În Bucureşti sunt fete şi peşti fără acvariu
Şi drumuri minunate, ce nu se văd de gropi.
În Bucureşti sunt stopuri, numite semafoare
Cu trei culori, la care eşti obligat să stai,
Şi poliţişti călare pe scutere şi cai,
Atenţi la tot ce mişcă, în speţă, trecătoare.
Sunt bulevarde multe, cu multe benzi de mers
În care-ncap de-a valma maşini şi biciclete
În Bucureşti sunt dive, de tot analfabete
Şi proaste cât încape în micul Univers.
În Bucureşti, se spune, se potriveşte ceasul.
Aici sunt prim-ministri şi preşedinţi de stat,
Aici e cel mai simplu să-ţi faci un doctorat
Şi locul unde fundul înlocuieşte glasul.
În Bucureşti se-adună caniculă şi coduri,
Căldura toat-a lumii îşi face cuib pe aici,
Iar pensionarii ţării fac preinfarcturi mici
Şi pleacă spre Valhalla în diferite moduri.
În Bucureşti stai ore întregi într-o maşină
Blocată de-alte o sută, în faţă la vreun mall.
Aici până şi apa miroase a petrol
Şi-n zilele de vineri, a mâl şi a rugină.
Aici sunt nişte unii, bruneţi după etnie,
Mari specialişti în lame şi praf în buzunar.
Aici te poţi trezi cu-un loc de fermoar
În locuri unde, culmea, normal n-ar fi să fie.
Aici dispare-oglinda cu tot cu Mercedes
Şi, eventual, apare la margini de păduri,
De nu cumva ţi-o vinde vreuna cu facturi
Şi vorbe drăgăstoase de gen ,,ales bules’’
Îţi trebuie o viaţă să stai să povesteşti
Şi încă una, două, să te cruceşti ca oaia.
Urâtă capitala, prieteni, şi de aia…
Îmi şterg din preferinţe oraşul Bucureşti.