Lăsaţi-mă!
Lăsaţi-mă, vă rog, săîmi revin…
Ce veşti mi-aud urechile-astea blege?!
Nu-i rost în ţară să avem nici rege
Şi nici să candideze domnul Crin!
Sunt siderat de-a binelea, de tot,
Nici nu mănânc şi nici nu beau nimica,
Iar inima în mine-i cât mărgica,
De jena că n-am cui să dau un vot.
Părea om bun,cuminte,când vorbea
Şi nu avea defecte la vedere,
Era cumva sortit pentru putere,
În perioadele când nu dormea…
Avea un romantism incipient,
Manifestat prin lungi plimbări externe,
În plus, era colecționar de perne
Pentru prietenii din parlament.
Ce soartă crudă, ce urât destin
I-apregătit din leagăn ursitoarea –
Să nu apuce bietul om votarea
Şi nici la Cotroceni…, sărmanul Crin!
E drept că mai dăduse el binețe
La SPP-iștivreo lună şi un pic
(Atunci cu suspendarea), însă zic
Că nici n-a apucat să se înveţe…
Acuma se-aranjase binișor:
Nevastă-sa plecase pe afară
La muncă, la Bruxelles, iar el, în ţară,
Scăpasepreventiv de ăla chior.
Avea, cum ar veni,de partea lui
Şi astrele, şi-o parte din partide,
Precum şi niște-apucături perfide,
Adâncînfipte-n mintea dumnealui.
Şi-acuma,uite,ducă-se-n pustiu –
Un neamț ciudat,Johannis parcă-i zice,
Îl puse dracul de-a venit să strice
Orânduiala…tocma’ din Sibiu!
Eu zic să facem grevă, să urlăm
Sau să ne dezbrăcăm la pielea goală,
Te vrem ’napoi, alteță liberală,
Doar tu ne reprezințicând dormităm!