De inceput de scoala
Sunt cea mai tristă fată ce există,
Începe şcoala şi nu am aifon,
Nu am ghiozdan de la Louis Vuitton,
Şi nici vreo freză vag avangardistă.
Nu am nici uniformă de la Gucci,
Nici tatuaj pe umăr sau pe gât,
Şi-atâta am crăpat în mine-ncât
Nu-mi mai cuprind picioarele,papucii.
Mi-am pus cercel,da’ mi-am luat mardeală,
Că tata nu-nțelege ce-i frumos,
Că trebuia-n ureche, nu mai jos,
Şi că nu merg la crâşmă,ci la şcoală.
De ochelari de hipster nu mai zic,
Acolo mama-i cu ceva probleme,
Ca e bătrână,iuda, şi se teme
Că o să mă încrucişez un pic.
N-am apucat să merg la coafor,
Şi păru-mi stă lipit ca adezivul,
Şi presupun că ăsta e motivul
De-arăt aşa,ca un agricultor.
Am mers pe jos,de parcă-s pelerin,
Şi s-au uitat pe stradă după mine
Doar nişte amărâte de vecine,
Şi un obez cu față de cretin.
În loc s-ajung la şcoală în BMW,
Am coborât din taxi ca o zână,
Cu o cafea de tonomat în mână,
Fierbinte şi cu gust de DDT.
Nu tu colanți cu găuri şi rupturi,
Nu tu bocanci de piele sau sandale,
Doar nişte scrabe absolut penale,
Cu care nu e chip să faci figuri.
De aia şi nicicum c-aş fi nebună,
Mă rog la Doamne Doamne cu temei:
Fă,Preaînalte,absolut ce vrei,
Da’ fă să-nceapă şcoala peste-o lună.