Draga George,

Prietene,noi ştim exact ce-ai fost,
Un linge dosuri cu vechime-n branşă
Ce a avut nefericita şansă
De-a-mbătrâni şi a rămâne prost.

Ne-ai tot convins,cu sârg,pe fiecare,
Că eşti un bou şi altceva nimic,
Şi poate te credeam un prost mai mic,
De nu ai fi crescut atât de mare.

Născut dintr-o iubire imorală
Iscată-ntre pereții unei buzi,
Vorbeşti fiindcă îți place să te-auzi,
Ca orice fâs cu-origine anală.

Urmare logică a băuturii
Şi a înghițiturilor din troace,
Doar rumegi,imitând pe dobitoace
Prin tot ce faci cu ajutorul gurii.

Te erijezi în omul ştie-tot,
Şi ai păreri bazate pe-onanie,
Dar cârcoteşti ca orice băbătie
Surprinsă făcând sex de vreun nepot.

Să recapitulăm din amintiri
Ce ai făcut în viața ta creştină:
Te-ai gudurat ca javra la slănină,
Dorind ori recunoaşteri,ori măriri.

Ai împroşcat cu jeguri şi noroi
Pe talentații adulați de soartă,
Şi te-ai uitat ca un vițel la poartă
La cei ce te călcau ca pe-un gunoi.

Ai reuşit să fii şi condamnat,
Nu pentru dizidență sau onoare,
Sau pentru vreo amendă de parcare,
Ci pur şi simplu pentru c-ai furat.

Ai imitat,dar manelistic pur
Pe Păunescu, duşmănindu-l foarte,
Scoțând din toată opera o carte
Cu care poți doar să te ştergi la cur.

În rest,nimic deştept de menționat,
Ai scris scrisori şi ai bârfit vedete,
De aia cred că-i timpul,măi băiete,
Să te întorci în mă-ta.Te-am pupat.