eu nu regret liceul

Eu nu regret liceul

Eu nu regret liceul chiar deloc,
Eram,ce-i drept,mai tânăr şi-aveam plete,
Şi se-ntâmpla să am succes la fete,
Da-n rest eram un mare dobitoc.

Mi se părea că eu am inventat
Întregul univers care există,
Şi-aveam mereu o față foarte tristă,
Şi-oftam mereu,ceva de speriat.

Aveam profesori absolut ok
Ce încercau să mă învețe carte,
Da’ când vedeau că-s plictisit de moarte,
Nu mă scoteau din patru,doi şi trei.

Am învățat tâmpenii fără rost,
Pe care le-am uitat pe loc,deodată,
Chimie,Doamne,Dumnezeu s-o bată,
Că ori e dânsa naşpa,ori eu-s prost.

Eram sărac, dar mai fumam tutun,
Că îmi părea c-arăt cu mult mai tare,
Tuşeam ca o cămilă lătrătoare,
Dar îmi părea că sunt deştept şi bun.

Din când în când mă îmbătam cu stil,
Şi îmi boram şi mațele din mine,
Crezând c-alcoolul mult băgat în tine
Te scoate brusc din starea de copil.

Am învățat să-njur ca un birjar,
Şi mi-am urât profesorii din clasă,
Care mă obligau să scriu acasă,
În timpul când puteam să dorm măcar.

De-atunci,trezirea-n genul matinal
Îmi tot provoacă-ntr-una alergie,
De-atunci urăsc eu scrisul pe hârtie,
Şi temele acasă-n general.

Eu nu regret liceul,chiar gândesc
Că l-am văzut mereu o închisoare,
Şi Doamne,cum doream să cresc eu mare,
Să pot să execut doar ce doresc.

Aşa că bucurați-vă din plin,
Voi, toți acei cu amintiri sublime
De-atunci când făceați parte din puştime,
Eu am crescut şi-s fericit deplin.