Sfantul Ilie la Nord Est Folk Dorohoi
Mă duc,Sfinte Ilie,înapoi,
Observ că m-ai găsit şi aici,la țară,
Fi-mi-ar să-mi fie pacostea de vară,
Şi festivalul de la Dorohoi.
Eu am venit cu gândul cel curat,
Să simt o rază,să zăresc un soare,
Că sunt sătul de frig şi de răcoare,
Şi de intemperii prin habitat.
Mi-am luat şi pantalonii mei bermude,
Că unii am, nițel cam demodați,
De-atâtea geruri neutilizați,
Şi desenați cu palmieri şi dude.
Şi-abia ajuns,mi-ai apărut în faţă
Cu nişte stropi măreți cât o sarma,
Şi-ai început,Preasfinte,a turna
Cu apă şi-alte stricăciuni,plus gheață.
La Dorohoi,unde-i născut şi Bobi,
Nu plouă de-obicei,că-i secetos,
Şi e inflație de timp frumos,
Şi umezeala, Sfinte,-i doar un hobby.
Că şi priveau localnicii ciudat,
Că mulți din ei nici nu ştiau ce-i apa,
Şi stropii ăia dolofani,cât ceapa,
Chiar inutilizabili la spălat.
M-am bucurat când am văzut,bădie,
Ce zâmbet mare ți-a crescut subit
Când te-ai uitat în jos şi m-ai zărit
Cu ploaia şiroind pe scăfârlie.
Şi tu te măscăreai ca un tălâmb,
Cu fulgere şi tunete, afone,
De parcă te simțeai exact Stallone
În Rocky 4,mama ta de strâmb.
Tu eşti ori obsedat,ori anormal,
Şi orb şi surd şi fără gust la glume,
E secetă,Ilie-al meu, prin lume,
Tu stai la Dorohoi la festival?