Scrisoarea a saptea catre burtosi..catre seful lor Sorin Florescu…
Îți scriu, Sorine,acu’ cât eşti plecat,
Să ştii că eu ți-am respectat dieta,
Am mers nemăsurat cu bicicleta,
Şi de mâncare nu am abuzat.
Am vrut să fac ceva genuflexiuni,
Şi alte exerciții de-ale tale,
Da’ m-au luat durerile de şale,
Aşa c-am zis c-am să le fac de luni.
Am pedalat,în schimb, prin Bucovina,
Şi am exagerat cu-atâta sport,
Şi de-aia indicele de confort
S-a sinucis,înfăşurat cu splina.
Să ştii că eu voință aş avea,
Dar când încep mă ia o leşuială,
Că-mi piere brusc pornirea către sală,
Ferească Dumnezeu de-aşa ceva.
De-o fi să fac vreo febră musculară,
Îți garantez că nu-i de la flotări,
De la Tabata şi-alte arătări,
A căror denumire mă-nfioară.
Probabil o să am ceva dureri
De la dormitul aşezat pe spate,
Sau de pe la ocheadele-aruncate
La plajă,după unele muieri.
Promit să-ți las doar ție bucuria
De a mă face un fotomodel,
Eu am răbdare să lucrăm la fel
Ca-n vremea când erai în România.
Tu stai, te rog,la plajă liniştit,
Bronzează-te,înoată cu delfinii,
Eu mă voi antrena precum yoginii,
Făcând spiralele obişnuit.
Şi dacă asta n-o să mă ucidă,
Spre a-ți uşura întoarcerea la munci,
Voi sta şi voi mânca până atunci,
Să semăn, când te-ntorci,c-o piramidă.