Fazar Cican
Hai,Tata Puiu,nu fi supărat,
Tu nu ai,Doamne iartă, nici o vină,
Albania ni-i soră şi vecină,
Şi nu-i frumos s-o bați la campionat.
Francezii erau gazde,deci exclus,
Că ne făceam de râsul omenirii,
În plus, ei sunt aşa deschişi iubirii,
Că nici nu le mai trebe vreun alt plus.
Despre elvețieni şi-egalitate,
Nimic de spus,era cred evident,
Pentru că orice om inteligent
Ştie de ei şi neutralitate.
Toți am văzut de-acasă cum că hoții,
Arbitrii-adică,s-au cam tras pe cur,
Iar Stanciu,ca Madame de Pompadour,
Fugea de parcă îl strângeau chiloții.
Cu Alibec e clar: era fumat,
Şi nu-i mai funcționau deloc plămânii,
Iar bietul Chiricheş,ca toți românii,
Era în Franța,cred,cam la furat.
Tătăruşanu, bietul,e miop,
E de-nțeles că n-a văzut,săracul,
De aia s-a mişcat precum copacul,
Sau ca-ntr-un film rusesc cu Robocop.
De tactică mă jur că-s mulțumit,
Se vede că eşti bun în apărare,
Ai fost elevul lui Ştefan cel Mare,
Şi de-aia mă gândesc c-a şi murit.
Sunt nişte chestii foarte omeneşti,
A fost târziu şi mingea are toane,
În plus,eu bănuiesc că ai icoane,
Ori nesfințite, ori chiar chinezeşti.
Ar trebui vorbit la federații
Cu preşedintele, de s-ar putea,
De nişte prime mari sau de ceva,
Eventual de nişte decorații.
Să facem chetă să ne cumpărăm
Vreun antrenor, în loc de ,,Cumințenii”
Că râd şi curcile de-aşa vedenii,
De Doamne-feri ne mai calificăm.