Prieteni dragi

Prieteni dragi, cu mare drag vă scriu

Şi vă implor ca pe divinitate:

Lăsaţi-mi versurile necântate,

Măcar la festival la Târgu-Jiu.

Se-aud din public voci de bariton,

Ba chiar şi de la cei ce jurizează,

Că folkul se cam poclitarizează

Şi ăsta nu-i un lucru de bonton.

E chiar nedrept şi oarecum frustrant

Să v-apucaţi acum cu mic cu mare

Să mă cântaţi… Dar chiar nu vi se pare

Că obiceiul ăsta-i enervant?

Ce, Doamne, au murit poeţii toţi?

Luaţi şi voi contemporaneitatea,

Cântaţi pe versuri de la Libertatea

Sau, nu ştiu, din poeţii ostrogoţi…

Vă dau exemple, dacă vreţi, o tonă,

Sunt genii care încă n-au plesnit,

Vă rog deci să mă faceţi fericit

Şi să-i găsiţi lui Eminescu-o clonă.

Sau dacă nu vă iese cum am zis,

Vedeţi că mai există unii-n ţară

Ce-au aşteptat vreun geniu ca să moară

Şi astfel s-aibă-o şansă cu ce-au scris.

Vă rog deci iar să nu mă mai cântaţi,

Că o să fiţi proscrişi pentru vecie

De câte unul cu noroc a scrie

În ziare cu succes la retardaţi.

Şi dacă totuşi vă mănâncă fleanca

Şi vă împinge dracul la compus,

Ori precizaţi că-s rău şi v-am impus,

Ori spuneţi că mă cheamă George Stanca!

de Sorin Poclitaru pe 25 aug. 2013 înBlog • 3 comentarii • Etichete