Poezie de dor de cearta

A fost cumva cam pe neașteptate
Că era tinerică și-n putere
Și acum primise și ceva avere;
Avea săraca, în sfârşit, de toate.

Că îl ținuse câțiva ani pe rege
Numa’ în aripioare de găină
Și borş de pătrunjel de prin grădină,
De-i atârnau urechile de blege.

Şi acuma când scăpase la cotlet,
Ca orice om de viță princiară
Se-mbolnăvi de gripă aviară
Și dus-a fost, spre marele-mi regret.

N-a plâns bărba-su și n-au plâns copiii
Așa de mult cum s-au jelit grămadă
Toţi tehnocrații anumit să-i vadă
Eventualii fani ai monarhiei.

Pe Facebook toți dezbat neîncetat
Dovezile băbești de bunătate,
Era micuța fără de păcate;
Mânca-o-ar raiul pentru șefi de stat.

Cei răi spuneau că nu ştia o boabă
Din limba țării, da’ nu cred că-i bai;
Îi traducea barbată-său, Mihai,
Că tot n-avea el niciun fel de treabă.

Ba unii insistau ca nu-i regina,
Că ăla abdicase când s-au luat;
Mă rog, niște cancanuri de palat
De spui: „O, Doamne, mare ți-e grădina!”

Dar eu, consider că e anormal
Să facem toți prohod și parastase
Și s-ascultăm doar operă în case
Pe treişpe’, când e doliu național.

Dar pot s-accept că-s bun, aşa mi-e felu’,
Dar pun și o condiție; mi-aş dori,
De-ajungem sănătoși și o muri,
Să ținem doliu, aşa și după Nelu.