Nu, inimă…
Tu, inimă, opreşte-te să sângeri
Cu plânsul tău amarnic, zbuciumat,
Nu plânge pentru sufletul plecat –
Ce-i moartea? Doar o naştere de îngeri.
Tu, viaţă, ca un vis din nopţi de vată,
Opreşte-te din somnul hărăzit
Şi plângi din pleoapa ochiului trezit –
Ce-i somnul? Doar o moarte repetată.
Tu, moarte, ca o trecere strivită
A cerului, prin sânge, către sfinţi,
Primeşte-ţi plata câtorva arginţi –
Ce-i cerul? Doar o clipă răstignită.
Tu, vreme, stai şi numără-ţi prin sfere
Trecute ore din trecutul timp,
Oftează în clepsidre-un anotimp –
Ce-i ora? Doar un hohot de tăcere.
Nu, inimă, nu-ţi irosi iertarea,
Nu te-mbăta cu sângele amar –
Ce-i viaţa? Doar o piatră de hotar
Între o naştere şi următoarea.