Ne vine iarna
Ne vine iarna, aşteptam să vină,
E şi firesc, precum s-ar spune, cert,
Să scoatem deci din oale vinul fiert
Şi mucii vechi uitaţi la naftalină.
Coteţele sunt nişte închisori
În care stau cotletele de-a valma,
Cârnaţii şi slăninile cât palma,
Sub formă vie de guiţători.
În beciuri, vinul fierbe monoton,
În tihna lui, fără bolboroseală,
Iar varza, dezbracată-n pielea goală,
Se înăcreşte straşnic pe balcon.
Pe stradă, moşi aproape seculari
Îşi poartă vârsta nedisimulată,
Precum şi grei, bocancii de armată,
Rămaşi de când au fost ei militari.
Câini vagabonzi, cu cozile vâlvoi,
Aleargă după păsări zgribulite,
Printre parcările sever păzite
De câte-o cioară, recte un cioroi.
Se-aud deja cum sună clopoţei
Şi cum se plimbă popa cu Iordanul,
E frig, e iarnă şi e gata anul,
Un bun motiv, s-ar zice, să tot bei!