O, vă urăsc cu-ntreaga mea putere,
Stupide, enervante creaturi
Ce mi-aţi făcut pe creier bătături
Cu bâzâitul de elicoptere.
Ca nişte harpii pline de tupeu,
În stoluri mari, de parcă sunt lăcuste,
Îşi vâră trompele adânc să guste
Din orişice aş vrea să gust şi eu.
Aţi fost în zborul vostru invaziv
Prin toate locurile preamurdare,
Ascunse şi urât mirositoare,
O, Doamne, vă urăsc definitiv!
Cum să mă gâdilaţi ca la torturi
Călcând pe pielea mea sensibiloasă,
Cum să-mi spurcaţi în zbor întreaga casă
Cu nişte mici şi negre picături?
M-am plictisit de-ocară şi sudalme,
Şi-njurături făcute la minut,
Mi-am dat cu flit şi spray-uri pe-aşternut
Şi peste cap un milion de palme.
Am terminat răbdarea mea umană
Şi-ntregul meu vocabular urban,
Am dat cu şlapii mamei de tavan
Şi-am dat cu pliciul dur, à la Prigoană.
În ciorbă, pe fripturi, pe prăjitură,
Fac jogging sau fac party mai mereu
Şi nu-nţeleg cum, pentru Dumnezeu!
Mi se aşază doar pe nas sau gură.
Eu cred că, enervându-se Satan,
Le-a scos din iad luându-le în furcă,
Plângându-se la toţi că îl încurcă
Şi că se vâră-n smoala din cazan.
Aş vrea să vină frigul dintr-o dat’,
Să le surprindă vesele, sprinţare,
Pe toate, la grămadă, să le-omoare,
Să simt plăcerea de-a fi răzbunat!