Mă doare măseaua
Mă doare măseaua şi-n creier am foc,
Şi ace înfipte şi draci totodată,
Mă doare spurcata şi e şi umflată,
Şi nu vrea să-mi treacă, da’ ştiți cum? Deloc.
Mă trec transpirații şi simt că turbez,
Îmi creşte-n gingie un monstru ce rage,
Nu pot s-o împing cum n-o pot nici trage,
Şi-aş vrea cu tărie să o demontez.
Nu-i chip să pun rece,nici ciorbă fierbinte,
Curenți trec din creier spre tălpi şi retur,
Şi nu mă repet chiar deloc cât înjur
De mamă,de tată şi de cele sfinte.
Nici dulce s-apropii nu-i chip,că mă taie
Un fulger prin țeastă la modul zigzag,
Sunt plin de frustrare şi pus pe arțag
Când văd că nu are de gând să se-ogoaie.
Pastile am luat o cutie jumate,
Şi leacuri băbeşti din bucoavnele vechi,
Mi-am pus şi cornete de ziar în urechi,
Tămâie şi-ardei, şi usturoi, şi de toate.
Nimic n-o calmează,nimic n-o doboară,
Ea scoate durerea mânzeşte pe nări,
Şi-mi vine să fluier ca trenul în gări,
Şi aş vrea să îi fac orişice să o doară.
Mă cheamă dentistul pervers să-mi aline
Cu freza lui mare durerea un pic,
Dar eu, tot un Batman,nu merg,ba şi zic
Să vină de vrea el cu freza la mine.
Că ştie preabine că nu mi-e chiar drag
Să-mi facă-n măsele o bortă adâncă,
Să vină cu freza cumva,de-l mănâncă,
Şi-apoi o să vadă în ce loc i-o bag.