Mă uit la poze şi mă îngrozesc,
Aşa că m-am decis: până la vară
Ori o să-nvăț vreun cântec la chitară,
Ori mama măsii,musai să slăbesc.
Artiştii,precum văd, sunt toți pletoşi,
Şi slabi de parcă n-au mâncat o lună,
Doar eu sunt rotunjor ca o alună,
Şi cam nasol între aceşti frumoşi.
Poeții suferă,e-un fapt ştiut,
De dragoste,de dor şi de iubire,
Nu bagă-n ei şaorma în neştire,
De-ajung să semene cu un mamut.
O fi şi poza poate-un pic lucrată,
Dar cum mă uit de aici,e dubios,
Marius Matache-n stânga e frumos,
Şi-n dreapta-s eu şi-i scena înclinată.
Ba la un moment dat nişte mimoze
Ce-au vrut să aibe amintiri cu je,
Plângeau şi nu înțelegeau de ce
Nu încapeam nicicum toți trei în poze.
Se vede clar cum lumea-şi ia o carte,
Şi mi-o întinde ca să scriu ceva
Cu ochii mari,de parcă i-aş mânca,
Şi stând spre siguranță,mai departe.
De aia trag concluzia aici,
Că şansa mea spre glorie, se pare,
E ori să scriu un timp fără mâncare,
Ori să nu-ncerc să-ncap în poze mici.