De brr
Ei,a îmbătrânit şi Santilie,
Nu ne mai udă cum uda odată,
Acuma parcă ar avea prostată,
Şi scapă nişte stropi fără să ştie.
Nu tunete şi fulgere,nimica,
Doar nişte burnițe fără temei
Ce-i udă-n duşmănie pe acei
Ce ies să bată prin oraş,pingica.
E frig, când plouă, ca în frigider,
De zici că e ninsoare diluată,
Şi de atâta ploaie-nfrigurată
Au înghețat şi fulgerele-n cer.
Se uită câş şi sfinții,la Ilie:
Da ce-ai, sfinția ta,te-a luat de jos,
E chiar aşa urât când e frumos?
Mai las-o-ncolo de paranghelie.
Te-a luat Alzheimerul de ai uitat
Că robinetul se mai şi inchide?
La ce aşa risipă de lichide,
Cu ce te deranjează-un loc uscat?
Spunea şi Şeful mai deunazi
Că e convins că ai o doagă lipsă,
Când îi venise chef de apocalipsă,
Nu a putut nimic înfăptui.
Ce foc,ce smoală,Doamne,ce pucioasă,
Cu ce să faci prăpădul programat,
Când totu-i ud,plouat şi inundat,
Şi vremea e aşa de zabăloăsă?
S-a chinuit sărmanul cu cărbuni,
Cu iasca şi chibrite,cu amnare,
Ba chiar a împrumutat şi-o lumânare
De la Arsenie,ăla cu minuni.
Nimic n-a reuşit şi nişte sfinte
Au povestit ,râzând,că enervat,
Atâta a trântit şi a înjurat,
De nu te sfătuiesc să-i stai-nainte.
Aşa că fii şi tu-ntelegator,
Şi lasă ploaia colo-n robinete,
Că nu-i ok s-o torni, ca un orbete,
Peste tot mediul înconjurător.
Fă bine, dragul meu,şi ne mai cruță,
Mai lasă aparia pentru peşti,
Să nu mă faci să fiu convins că eşti,
Un obsedat cu bube-n tărtăcuță.