Hai,bre ,Ilie
Hai,bre,Ilie,nu fii rușinos
Că nu-i cușer atâta sclifoseală
E vremea ta,dă-i bice la udeală
Ce-atâta cer senin și timp frumos?
Probabil că acum ești la chermeze
Și faci la tine-n cer mare ospaț,
Cu lapte,miere și-alte bunătăți
Vedea-te-aș înghițind la piuneze.
Cum ar veni ,acum ne ai în mână
Și tot ce-ai strâns cât n-a plouat ,ne dai-
Arunci bulbuci mărunți și deși, din rai,
De-o săptămână și înc-o săptămână.
Parcă te văd ;cu sfinții-n jurul tău
Ținând prelegeri despre udătură
Și grijă pentru oameni și natură
Ce sufereau, de sete, foarte rău.
Ești idol printre sfinții bucălați
Ca un Fuego printre mucenite
Și evident, acum, ești plin de fițe
Cum sunt toți cocalarii-adevarați.
(Ăia cu cruce neagră-n calendare
Se uită cu invidie și-nghit,
În sec, de mult de tot ce și-au dorit
S-ajungă și ei, șefi la țâșnitoare.
Iar tu, ca orice sfânt amfibian
Ce simte a-l avea pe vino- ncoace,
Pășești superior printre băltoace,
Purtând în loc de aura-un lighean.
Acuma nu știu dacă ai aflat
Dar dacă nu,am vești foarte nasoale;
Se-apropie- încălzirile globale
Și rolul tău s-a ultra terminat.
Abia aștept să văd că ești șomer
Și umbli, fără treabă, printre stele
Și-atunci voi ști că gândurile mele
Și rugăciunile ajung la cer.