Iubite domnule selectioner
Iubite domnule selecționer,
După această jalnică partidă,
Câțiva români ar vrea să te ucidă,
Sau să te dea cadou la vreun hingher.
Eu le-am tot spus că e o întâmplare,
Sau karma după ritul oriental,
Că, Doamne iartă-mă, a fost egal,
Nu o victorie-a oştilor maghiare.
Că doar am dat şi gol şi nişte pase
Şi-al doilea gol, da’ ni l-au anulat ,
Eu nu ştiu, Doamne, ce i-a supărat
De spun cuvinte-aşa bisericoase.
Jandarmii molipsiți de miopie
S-au prefăcut cuminți că n-au un stres
Când nişte cefe de la BGS
Le-au dat la unguraşi la temelie.
A fost în stilul nostru consacrat,
Un stil de necăjiți bătuți de soartă,
Cu o echipă stând cu fundu-n poartă
Şi -un antrenor de-a dreptul retardat.
Unii mai ranchiunoşi spuneau că asta
N-ar fi din cauză c-ai fi tu slab,
Dar te chemase un şeic arab
Şi nu te-a prea lăsat să pleci nevasta.
Că doar de toate s-au făcut cu spor
Şi când a trebuit le-am dat la gioale,
Deci nu văd treaba mamei lui matale,
Că imnul e cu ei şi mama lor.
Aşa că vezi-ți, domnule, de treabă!
Orice s-ar spune, eu îți dau dreptate,
Or să mai fie zeci de campionate,
Că, Doamne iartă, nu e nicio grabă.