Au mai plecat câțiva

Au mai plecat câțiva parlamentari
Spre Rahova-n concedii prelungite,
Aresturile-s cam înghesuite
De hoți,corupți ,lichele şi şpăgari.

E-o frenezie dulce-a arestării,
Cu procurori români,ceva de basm,
Ceva între plăcere şi orgasm,
Bazată pe ştiința ascultării.

Se duc în grupuri mijlocii şi mici,
Cu avocați plătiți ,normal,regeşte,
Şi ies tot câte doi legați frățeşte,
Cam cum s-ar duce lunea la servici.

Niciunul nu declară un cuvânt
De teamă să nu spună vreo trăznaie,
Şi merg ,inevitabil,spre pârnaie,
Ca michiduță către raiul sfânt.

Iar ziariştii vin hapsâni,în turmă
Să scormonească jegul ce-a rămas,
Urlând la toți cu-ncrâncenare-n glas
Că ei ştiau cu multă vreme-n urmă.

Că au şi scris şi nimeni n-a marşat
La truda lor,ba au făcut şi poante
De-articolele lor mirobolante,
În care descriau ce s-a-ntâmplat.

Prevăd că-n biata noastră Romanie,
Pentru protecție ,foarte curând,
Vor sta afară toți cei prinşi furând,
Şi noi,ceilalti,vom sta în puşcărie.

Că locuri sunt,dar totuşi cam puține
La câți tâlhari avem, nu sunt de-ajuns,
Mai e un parlament întreg de-ascuns,
Cu tot cu-afaceriştii lor de bine

de Sorin Poclitaru pe 1 nov. 2014 înBlog • Niciun comentariu • Etichete