Folky
E ca un Haplea ce mănâncă tot,
Perdele şi papuci,ba chiar şi fire,
Un fel de țopăibilă iubire
Cu coadă,nas,lăbuțe,ochi şi bot.
Un cerşetor cu ochii plângăcioşi,
Obraznic ce pozează în cuminte,
Molcuț ca aluatul de plăcinte,
Şi cel mai drăgălaş dintre frumoşi.
Dispenser de mirosuri subcodale,
Ce umplu-ntreaga casă zi de zi,
Şi rezervor de şotii şi prostii,
Şi posesor de burticică moale.
Urechi de catifea ce nu se-opresc,
Lăbuțe ca de ursuleţ,rotunde,
Îl strigi în orice fel şi el răspunde
Când iî permite creierul câinesc.
Acest cățel nu doarme mai deloc,
E somnambul şi are multă treabă,
Şi curios de toate ca o babă
Ce iese-n sat cu fetele la joc.
Îi plac şireturile de-orice fel,
Adidaşii,şi-i place mult pisica,
(L-a zgâriat pe nas, da’ nu-i nimica,
Ce-i zgâriatul pentru un cățel?)
E imposibil, totuşi,să-l descriu,
E ca o jucărie foarte mică
Ce-l poate face pe-orice om să zică:
„Fără un Folky,viața e pustiu!”