Criticului meu care nu intelege glumele
Să nu-nțelegi o glumă e nasol,
Cred că te simți ca o găină care
Priveşte într-o parte către soare,
Când hop,cocoşu-o prinde-n fundul gol.
Ca un guvide cam handicapat,
Ce dă din aripioare-n saramură,
Şi simte brusc nişte nisip în gură,
Trezindu-se, la soare,pe uscat.
Te simți ca un gândac în bălegar,
Ce crede că înoată în zacuscă,
Sau ca un mucus galben de moluscă
Ce crede că-i actor în Avatar.
Pari cel mai tâmp copil din curtea şcolii,
Ce vrea să povestească vreun roman,
Sau oaia-ndrăgostită de-un cioban
Ce suferă de-amor şi de E-coli.
Probabil câteodată,să zâmbeşti,
Îți spui un banc mai vechi ca piramida,
Şi râzi,apoi, o vreme ca omida
Ce crede că-i vedetă pentru peşti.
Să nu fi auzit măcar puțin,
În viața ta de critic cu renume,
Că unii oameni,uneori fac glume
Şi despre penis,vulvă sau vagin?
Să fii tu critic de literaturi
Cu dedicații doar către virgine,
Şi versuri minunate-alexandrine,
Fără s-auzi nicicând înjurături?
Ai reuşit să mă convingi pe bune
Că voi sunteți motivul principal,
De n-am simțit un mâncărici anal,
Să vreau cumva să intru în uniune.
Vă las pe voi să fiți nişte esteți,
Mimoze beletristico-debile,
Mai luați notițe,mai luați pastile,
Şi poate-poate o să mă-nțelegeți.
Citiți-mă,că nu-i cum să vă strice,
Nici nu contează că-s necunoscut,
Şi dacă ați rămas ca la-nceput,
Rugați pe cineva să vă explice.