Epistola a sasea catre burtosi..cred
Doar n-o să credeți că m-am îngrăşat
După trei luni de asudări masive,
Ce-au scos din mine doar grăsimi nocive,
Precum şi jumătate de ficat?
A apărut un fel de-obişnuință
A corpului cu factorii slăbirii,
De zici că şi hormonul fericirii
Apare doar adus de suferință.
În muşchi s-au aciuat nişte furnici
În locul febrei, totuşi nu-i duc dorul,
Îmi pot mişca şi mâna şi piciorul,
Şi înc-un muşchi, de nerostit aici.
Băiatul ăla, care-a tot țipat,
La noi,ca un sergent venit din state,
Plângea şi el de-un fel de junghi în spate,
Motiv din care eu m-am bucurat.
Cântarul e acum prietenos,
Cam inconstant,dar nu-l mai bag în seamă,
Mai pot mânca şi-o ciulama,şi-o zeamă,
Nu se comportă ca un zăbălos.
Nu mai adorm la modul cataleptic,
După-un antrenament epuizant,
Nici nu păşesc precum un elefant
Bolnav de parkinson şi epileptic.
În magazine pot să mă opresc
Şi la raionul de mărimi normale,
Nici nu mai caut tricou cu rotocoale,
Şi nici năvod de plasă,pescăresc.
Încap în poze şi încap pe uşi,
S-au dus în viața lor şi colăceii,
Şi sânii mi-s mai mici ca ai femeii,
Şi mi-au rămas, din patru,doar trei guşi.
Din kilograme, şapteşpe-au plecat
În raiul adipoaselor mierlite,
Luând cu ele şi tensiuni mărite,
Şi glicemii şi VSH blazat.
De-oi rezista la modul permanent,
Şi nu dau colțul,cum simțeam că-mi vine
De la atâtea kile mai puține,
Stați liniştiți:vă țin eu la curent.