Felicitari!
Felicitari,iubită capitală,
Tu ceea ce ne-nveți cum tre’ să fim,
Cum este cel mai bine să gândim,
Cei de formație provincială.
Cum ieşi tu,mititica, la revoltă,
Când se găseşte un băiat isteț
Ce-şi scoate-n stradă patru,cinci băieți
Ce fac pe tine-un pipi lung,cu boltă.
Cum fierbe netul ca un samovar,
De grija țării care stă să moară,
Sau să dispară;efectiv,ca țară,
Din cauza unui prost cu girofar.
Cum se excită părul de pe piept,
La formatorii vieții,de opinii,
Când le transmit semnalele,rabinii,
Sau naiba ştie ce alt om deştept.
Din miezul tău primim iluminare,
Acolo oamenii sunt cei mai cei,
Ei luptă pentru a putea fi gay,
Că orişicum o sugem din picioare.
Acolo lumea ştie tot ce-i nou,
Ce e la modă şi ce se cuvine,
Ce-i rău pentru națiune şi ce-i bine,
Şi din trei oameni,unul e erou.
Din capitală vin doar specialişti,
Şi politicieni cu demnitate,
De-acolo vin chinezii cu de toate,
Precum şi versuri pentru manelişti.
Superiori în marea istețime,
Ce-i bântuie prin creiere mereu,
Ei ştiu că-n țară e aşa de greu,
Din cauză că la țară e prostime.
Mă uit la ce ați ştiut să vă votați,
Şi când văd roşul ca de Moş Crăciun,
Mă ia un râs de mor,dar tre’ să spun:
O,dragilor,aveți ce meritați!