Doamne, dacă-mi eşti prieten – după Spiridon Popescu

 

Doamne, dacă-mi eşti prieten,

Cum gândesc c-ar fi pe bune,

După ce-am ţinut post negru

Combinat cu rugăciune,

 

N-asculta ce spun toţii răii,

N-asculta ce spun străinii,

Dă în scris porunca morţii,

Să-mi ia soacra şi vecinii.

 

Şi dacă te ia cu jale

Şi te-omoară plictiseala,

Dă în scris porunca morţii,

Să îmi ia din oase boala.

 

Doamne, dacă-mi eşti prieten –

E-o chestiune-elementară – 

Dă în scris porunca morţii,

Să-mi ia garda financiară.

 

Doamne, dacă-mi eşti prieten

Şi sfidezi paranormalul,

Lasă-mi, Doamne, patrupedul,

Ce-ţi pui mintea tu cu calul?

 

Ia mai bine, fără jenă,

Tot ce am, să-mi laşi doar basca

Şi trimite, Doamne, moartea,

S-o ia dracu, în Alaska!