De plictiseala

Eu mă desfac de nervi şi mii de draci,
Când văt atâtea atotştiutoare
Ce mă învață, care mai de care,
Ce este bine şi ce nu, să faci.

Mă iau călduri, când văd cum îmi explică,
De ce e bine să fiu mai milos,
În anumite zile, fain-frumos,
De Paşte şi de sărbători adică.

Să fim mai buni, că nu ştiu ce le-a spus
Un popă sfânt,dar mort de trei milenii,
Să ne apuce drag de milostenii,
Pentru c-aşa ne-nvață Cel de sus.

Să îi iertăm pe toți care au greşit,
Şi să-i sărim cu toții-n apărare
Acelui puturos pentru că n-are
Nici ce mânca,nici poftă de muncit.

Să-i înțelegem şi pe alcoolişti,
Că sunt bolnavi, cum sunt şi fumătorii,
Drogații,pedofilii,jucătorii,
Şi alte soiuri de malagambişti.

Că dacă văd o zână idioată
Ce-şi caută musai un violator,
Să fiu un indignat răzbunător
Ce-l caută pe cretin cu o lopată.

Urăsc să mi se spună să iubesc
În zile anumit-predestinate,
Când văd numai mimoze leşinate
Pe-ntregul teritoriu românesc.

Nu vreau să fiu eu bunul de serviciu,
Vă rog,fiți voi,aceia ce priviți
Cu ochi prelungi la bieții oropşiti,
Eu nu am nici un chef de sacrificiu.

Lăsați-mă aşa cum m-ați găsit,
Inadaptat şi rău şi fără milă,
Întreagă munca voastră-i inutilă,
Eu unul sunt imun la sfătuit