Poezie Medelina

Păreai un tip din spectrul cultural,
O somitate în lăutărie,
Şi-ai dat-o nesimțit pe țigănie,
Măi Mădăline,asta nu-i normal.

Mă tot miram că nu-i mai integrează
Nici mama Europei pe țigani,
Cu toate c-a pompat,cretina,bani,
Visându-i c-o să-i vadă că lucrează.

Cum o dădeai şi cum te învârteai,
Vedeai doar diplome şi atestate
Cu meserii cu denumiri ciudate,
Şi lefuri doar în lire şi parai.

De te gândeai c-aici e Birkenau,
Sau alte lagăre de concentrare,
Când colo,tu băgai la buzunare
Lovele multe nezicând nici ,,crau”.

Pe mine mă rupea cu corazonul,
Şi mi se abureau şi ochelarii,
Văzând cum se înghesuie-n Ferarri
Bietul țigan cu tot familionul.

Cum stă-n palat şi n-are să plătească
Impozite,curentul şi nici gazul,
Mi-era o jenă de-mi crăpa obrazul,
Că-i obligat să fure,să cerşească.

În tine îmi era speranța toată,
Să îi îndrumi pe calea omeniei,
Şi-acum s-o iei pe drumul puşcăriei,
Of,Doamne,ce justiție ciudată.

Eu am să ies în stradă cu pancarte,
Şi am să urlu nesimțit de tare,
„De intră Mădălin la închisoare,
Să nu-l lăsați să scrie nici o carte!”

Nici să ghicească,nici să vă descânte,
Dar pentru liniştirea PSDista,
Rugați pe procurori,poate insistă,
Şi îl conving pe Mădălin să ,,cânte”.