Autumnala urâciune
Vai mama lui de nerv scârbos,sciatic,
Cum ştie el când plouă negreşit,
Şi doare ca un mare nesimțit,
Lua-l-ar Belzhebuth de antipatic.
Afară e un fel de robinet
Din care curge frig şi urâciune,
Prilej pentru bolnavii de tensiune
Să moară de depresie,încet.
Mă ia aşa,o jale şi-o tristețe,
Că-mi vine să mă duc până la pol,
Să stau pe o banchiză-n fundul gol,
Şi să arunc în Dumnezeu cu bețe.
Nici nu ştiu de mă doare climateric,
Sau pur şi simplu-mi vine a deces,
Mă doare peste tot, dar mai ales
În zona de comportament isteric.
Aş vrea să fiu o sobă uriaşă,
Să dau căldură şi să fac pe-afară,
Să fie încontinuu numai vară,
O vreme de tricouri sau cămaşă.
Aş vrea să dau căldură tuturora,
Să mă transform în soare sau ceva,
În lună,sau în orişicare stea
Ce-ar face să trăim ca-n Bora-Bora.
Bacovia,sictir cu tot cu ploaie
Şi bucuria ta de obsedat,
Prefer poeme despre timp uscat,
În locu-acelora despre şiroaie.
Cad frunzele greoaie şi încete
Ca nişte baligi, absolut grețos,
Culcându-se,indiferent, pe jos,
Cu ochi gălbui şi-nchişi,parc-ar fi bete.
M-aş duce undeva,da’ nu ştiu unde
Mai este cald şi nici nu-mi vine-n cap,
M-am săturat de ploi şi-aş vrea să scap
De frigul ăsta care mă pătrunde.
Deci oameni buni,miloşi şi posesori
De case-aflate-n zone însorite,
Chiar nimeni nu ar vrea să mă invite
În vizită,să scap de udători?