Drumul meu cu avionul…primul

Am luat un xanax şi-un algocalmin

Şi un furosemid pentru vezică,
Pentru că îmi era nespus de frică
Şi nu ştiam de pot să mă abţin.

Au reuşit să mă îmbărbăteze,
Am fost mai vesel ca un piţigoi
Şi nişte negri ce zburau cu noi
Mie-mi păreau turiste suedeze.

Am stat la geam şi am privit în jos
La nişte luminiţe cam gălbuie
Şi-n gură o senzaţie-amăruie
Mi-a încercat stomacul dubios.

Au tot trecut stewarzi şi stewardese
Cu chestii de-nghiţit sau mestecat
Şi n-am băut nimic şi n-am mâncat,
Simţind în gât doar şpan şi piuneze.

În avion, un zgomot plictisit
De personal trecând peste podeţe
Şi o lumină plină de tristeţe,
Dăunătoare vreunui aţipit.

Nu am văzut seminţe de dovleac
Şi nici aurolaci ca-n autobuze,
Nici surdomuţi mişcând din mâini şi buze,
Vânzând lanterne şi licori de leac.

Am stat în scaun ca un condamnat
De tribunal la scaunul electric,
Iar fundul meu masiv şi asimetric
În formă de lingou s-a modelat.

Pe un ecran, un film liniştitor,
Cu unii ce săreau cu paraşuta,
Precum şi-un accident de prin Calcutta
C-un avion ce s-a stricat în zbor.

Am reuşit cu o imensă trudă
Să intru în toaletă c-un motiv
Şi cât pe ce să stau definitiv,
Blocat cu burta-n uşa de la budă.

Din toate-acestea, eu am observat
Ce bine e să foloseşti maşina
Şi xanaxul nu-i rău, bătu-l-ar vina,
Dar are un efect cam limitat!