Unirea
A fost Unirea, după cum vă zic,
Prilej pentru acei din fruntea ţării
Să ne testeze limita răbdării
Ţinând discursuri şi spunând… nimic.
În văzul ţării şi al tuturora,
S-au prins şi au dansat fără vreun chef –
Tot câte-un SPP-ist lângă un şef,
Precum e obiceiul când e hora.
S-au împărţit în haite călătoare:
Ici, preşedinte, colo, guvernanţi,
Nerespirând, să pară importanţi
Şi duri, pentru votarea viitoare.
Unii, mai lipicioşi decât meduza,
Se lamentau cu glas piţigăiat
Că prea se ţine lumea de furat
Şi unde-i, Doamne, Ţepeş, unde Cuza?
Alţii spuneau cumva c-un fel de frică,
Pitiţi pe după colţuri de spelunci,
Că s-au schimbat destule de atunci
Şi-ocaua nici măcar nu-i foarte mică.
Şi chiar de-ar fi cum s-ar gândi să fie,
E lucru foarte greu de demonstrat,
Ştiut fiind că nimenea n-a stat
Să o testeze la metrologie.
Oricum, au fost discursuri pentru ziare,
S-au aruncat săgeţi, cum e normal,
Au fost şi pupături cu iz anal
Şi alte lucruri mobilizatoare…
Şi toată lumea i-a văzut că-s fraţi
Şi că Unirea asta le prieşte;
Probabil doar pe mine mă-ngrozeşte
Când văd adunătura asta de rataţi!
Şi-atunci mă rog, cum pot şi eu, săracul,
Văzându-i peste poate fericiţi,
Şi spun: vedeţi cumva când vă uniţi,
Să nu vă şi-nmulţiţi, lua-v-ar dracul!