Prima zapada
Prima zapada miroase a cer!
În palme de-o iei, simți urme de stele.
Mici fulgi cară-n suflet luminile grele
Și-n mâinile reci, continente de ger.
Sunt urme de îngeri pierdute prin ea
Și pulberi de lacrimi din nori fără pata.
E bucuria din ochii de fată
Și-un gust de gutui de bunici și peltea.
Cu prima ninsoare se-mbată strigoi
Și păsări se sting adormite de cânt.
Cu prima zăpadă se-ntoarce-n pământ
Culoarea căzută din frunzele noi.
Se șterg vechi păcate și brume se rup
Pădurile gem bătrânește și crapă.
Din prima zăpadă lungi țurțuri s-adapă
Sticlind fără umbră în colții de lup.
Miroase ninsoarea a corbi și a pol,
A fum de bordeie și-a iarbă miroase.
Întâia ninsoare se sparge de case
Și lasă în urmă-i un cer alb și gol.