Preafericit
Am stat eu binişor şi m-am gândit
Că dintre meseriile din lume,
Făcute pentru norocoşi anume,
Cea mai mişto e de Preafericit
Băi, tată, dar e tot ce-ţi poţi dori :
Nu poate nimeni, cum îl taie ţeasta
Să îşi îngroape socrii sau nevasta,
De nu vrei tu a îl blagoslovi.
Vinzi peste tot ce-ţi vine pe chelie
Şi spui că aşa cere Dumnezeu
Să nu plăteşti impozit nici un leu,
Că doar lucrezi pentru o veşnicie.
Eşti singurul producător de cruci
De lumânări, de ceară şi podoabe,
Eşti singurul ce vinde mir la babe
Şi – pentru morţi – costume şi papuci.
Ai monopol pe praznic şi colive
Pe-agheasmă şi-alte ape de descânt;
Primeşti păduri şi lacuri şi pământ
Şi alte lucruri pentru om nocive.
Ai radio şi postul tău TV
Ce se aude – al dracu foarte bine
Şi CNA-ul nu se ia de tine
Că spui sau cânti prostii sau ştiu eu ce.
Tu hotărăşti ce-i nou prin calendare
Şi ceri enoriaşilor obol,
Sfintesti orice de-o fi bordel sau mall
Sau club de noapte cu producatoare.
Nu ai nici legi lumeşti să ţi se-aplice;
Ba şi mai mult – că legea o faci tu
Şi dacă muşchii tăi găndesc că nu,
Păi NU rămâne, cine, ce ar zice.
E fain că ai călugări spp-işti
Ce te păzesc de bătrânei isterici,
Ce vin la hramul noilor biserici
Ca nişte escadroane de fomişti.
Eşti adulat ca orişice vedetă
Şi paparazzi te pândesc mereu
Să vadă când vorbeşti cu Dumnezeu
Sau când te întâlneşti cu vreo starletă.
Ai limuzine şi elicopter
Şi nu te plângi de preţul la benzină,
Nu ai facturi de gaze sau lumină,
Pentru că ţie-ţi vin direct din cer.
Pe scurt, e minunat cum că exişti
Şi toţi sunt nevoiţi să-ţi ceară sfatul
Pentru că – nu-i aşa ? – tu esti bărbatul
Acestei Românii de anticrişti.