Cine-i bun de şef?
Toţi îşi dau păreri precum au chef,
Toţi au rezolvări mirobolante,
Vin cu explicaţii preasavante
Despre cine tre’ să fie şef.
Şi ajung la un consens, mă rog –
Neavând opţiuni, s-avem pardon –
Tre’ s-aleagă între-un Vuiton
Şi, iertat să-mi fie!, un bulldog.
Ăia cu potaia iureş fac:
Că e bun şi apără ograda
Şi-a adus alegători cu lada
Şi e învăţat şi la copac.
Că nu latră bietul şi nu muşcă
Şi că face numai la nisip,
Sună înapoi la orice beep
Şi nu face zgomot la biciuşcă.
Plus că e bătrân şi cam tocit
Şi cam greu să crezi că dă cu botul,
Că-i prieten bun şi cu robotul,
Ăla care s-a îmbolnăvit.
Ceilalţi, care ţin cu Vuitonul,
Spun ca dumnealui se potriveşte:
Blond ar fi; îi trebuie un peşte
Şi-una, două, face milionul.
Ba că este cu lipici la moş,
Ba că-i bine-nfiptă în parcare,
Unii spun că merge des pe mare,
Cu sau fără dragul ei cocoş.
Nu poţi şti cum tre’ să fie bine,
Care să ajungă-n fruntea lor,
Pe de-o parte, zbiară ăla chior,
În cealaltă, doar nişte jivine.
Eu propun, fără vreun pic de ură,
Să ne bucurăm de-aşa noroc –
Că ajung femei pe primul loc
Şi-o s-avem ce să băgăm în gură!