Moare buli?
Plâng ţiganii lângă gloabă,
De le tremură cămaşa:
– Moare, Praleo, bulibaşa,
Se-asfinţeşte Domnul Cioabă!”
A plecat la turci săracu’,
Ca să se mai odihneşte
Şi s-asculte Florin Peşte
Şi era să-l ieie dracu’.
Îi ghicise şi Omida
C-o să moară-mpărăteşte,
Înecat c-un os de peşte
Sau de sabie sau sida.
N-a păţit aşa ruşine
Nici când l-au săltat mascaţii,
Nici când a primit somaţii
De la fisc sau ştiu eu cine.
Nici la nunţi sau parastase
Nu l-a dovedit infarctu’,
Nici când a băut ca spartu’
În nopţi lungi de babaroase.
„Cum să mori aşa prosteşte,
Să te lase brusc motoru’?…”
Se-ntreba mirat staboru’,
Evident, în ţigăneşte.
Nici la furt, nici la cerşeală,
Nici la fier de prin vagoane,
Nici la ciocănit cazane,
Nici la vreo bulibăşeală.
De blestem nasol sau vrajă
Sau muncind, ferească Sfântu’!,
Cum să-ngăduie pământul
Să mierleşti la turci pe plajă?
Şi bând vin dintr-un pocal,
Zise bietul Pardalian:
– Băi, ţiganul, tot ţigan,
Se-înecă exact la mal!