Iubirea noastră
Iubirea noastră – un fel de amnezie
În care am intrat accidental
Şi unde-am înţeles că imoral
Nu este totdeauna-o tragedie.
Un loc al nostru unde ne-am ascuns
De lumea care ne-a supus ruşinii
Şi unde am gustat amarul vinii
Şi unde nouă nu ne-am fost de-ajuns.
Prin ochii lor eu te-am văzut frumoasă,
Prin ochii mei eu te vedeam a mea
Şi-am înţeles că lumea nu ne vrea
Şi chiar credeam că nouă nu ne pasă.
A ros din noi această osteneală
Şi inimile noastre-au obosit,
Noi împotriva lumii ne-am iubit
Şi lumii-ntregi dăm astăzi socoteală.
Nu te condamn că te-ai supus trezirii,
Moralităţii care ne-a distrus
Şi nici c-această lume ne-a redus
La două întâmplări ale iubirii.
Sunt numai trist şi nu mă pot abţine
Să nu constat că viaţa e-un rateu,
Sunt, draga mea, al vieţii derbedeu
Căruia-i este mult prea dor de tine.