Deci m-am întors, chiar astăzi, la palat,
Cam pe la prânz, doar mi-aţi văzut Loganul –
Nu mi-am luat Bugatti ca ţăranul,
Am vrut să mă întorc cum am plecat.
Mi-am dezlipit cu flexul bluza bleu
Pe care-o port de-o lună şi jumate,
Mi s-a luat şi pielea de pe spate,
Şi părul de pe piept s-a smuls la greu.
În curte, mi-am găsit consilierii:
Erau tot ăia, mulţi, de când m-am dus,
M-au ajutat să-mi car bagajul sus,
Bătându-se pe burtă cu şoferii.
Şi am intrat cum a intrat Viteazul
În Alba Iulia sau la Hotin,
Cu sabia în mână, după Crin,
Cu gând să-i bat, pe unde-l prind, obrazul.
Că: „Ce-ai avut, frăţie, să m-alungi
În prag de toamnă, când făceam zacuscă,
Ce sunt eu, vreun ţânţar, vreun fel de muscă?
La ce ţi-a trebuit să mă împungi?
Ţi-am spus cinstit că treaba-i cu dreptate,
Că nu importă cei ce nu mă vor,
Ce dacă sunt jumate din popor?
Eu sunt ales de altă jumătate!
Şi parlamentul, Doamne, ce copii,
Să creadă că boicotul mă dă gata…
Norocul lor că m-a-ncurcat prostata,
Că altfel făceam varză din hârtii.
Aşa, frumos, acuma-ţi faci elan
Şi pleci la somn în altă încăpere,
Că ai venit cu japca la putere
Şi pleci ’napoi ca ultimul golan.
Să nu-nchizi uşa, nici să n-o trânteşti
(Aştept pe seară musafiri la cină)
Şi vezi, plăteşti factura la lumină,
Că nu te-am pus eu, Crin, să străluceşti!”