Jj
De-ajuns m-au prigonit toți martafoii,
Şi m-au îmbălsămat în caş şi zer,
De astăzi,Gigi,puiul de oier,
Devine Gheorghe ,recte,Fiul Oii.
Am stat atâta timp la izolare,
Printre tâlhari şi hoți şi impresari,
Şi-am suferit de dorul de dolari,
Încât acum nici boanda nu mă doare.
Am învățat să scriu cum e firesc,
Şi-am scris vreo două cărți chiar bunicele,
Da’ nu-mi cereți să spun ce-am scris în ele,
C-am învățat să scriu,nu să citesc.
La Poarta Alba nu-i chiar ca-n Liban,
Să te omoare palestinienii,
Şi te obişnuieşti şi cu lichenii,
Ba chiar şi cu mirosul de varan.
Mă aşteptam să mă mai țin-o vreme,
Că procurorii se simțeau voinici,
Da-i cam înghesuială pe aici,
Mă calc pe tălpi cu Borcea şi cu Meme.
Aşa că astăzi ,iată,am ieşit,
Mă duc până acasă la Pipera,
Să văd ce face Gâlcă,hahalera,
C-am auzit …da’ ce n-am auzit?
Vorbesc îndată şi cu generalii
De sigla Stelei, mama lor de hoți,
Că nu le-ajunge cât le-am dat la toți,
Acuma vor chiar tot de la Becali?
Mă fac călugăr shaolin,ascet,
Nu voi mai fi acid ,şi nici ironic,
Şi-orice substrat de genul economic
Îl voi trimite Dan-ului pachet.
N-am să mai scuip şi n-am să mai înjur,
Şi sigur am s-ascult şi galeria,
Că m-a învățat de bine puşcăria,
Să nu mai spun nicicând „mă doare-n cur”.