Iubito, câtă iarnă…!

Iubito, câtă iarnă ne-mpresoară!
Toți polii și-au trimis spre noi ghețari
Și cad din stele ochi de gheață mari
Și-i iarnă-n noi, mai iarnă ca-n afară…

Au înghețat potecile din vene,
Se sparg de maluri barje de argint
Și țurțurii se-mbată, strălucind
În nemișcarea albelor troiene.

Tot viscolul din lume s-a oprit
La noi în suflet, ca-ntr-o închisoare.
Și viața ne miroase a ninsoare
Și mâna ta în mâna-mi s-a răcit.

Și ninge-n noi ca la sfârșit de viață.
Nimic nu ne mai poate încălzi…
Rămâi, iubito, să te pot iubi
Pe acest pat făcut din flori de gheață!

de Sorin Poclitaru pe 12 dec. 2012 înBlog • 1 comentariu • Etichete