Iubite Ponta, cartea mea
Găsească-mi-te-n pace;
Pe-aici a nins și-i vreme rea
Și trendul nu-mi prea place –
De patru luni, așa ceva,
(Cred că-i întartă chelu’)
Urâții de la DNA
Îl bântuie pe Relu.
Nu-i lucru mare, nici ușor
Și nici chiar meritoriu
Să vinzi un vechi transformator
(Scria-n rechizitoriu…)
Și să te lauzi că e bun,
Nefolosit vreodată
Și ieftin… parcă Moș Crăciun
Ți l-ar lăsa la poartă.
Să nu îl plângi, că n-are rost,
E tare liberalul!
Atâta doar, c-a picat prost,
C-abia începe balul
Și ai să vezi cum rând pe rând
S-or aduna cu toții
În locul unde vrând-nevrând
Sunt adunați toți hoții.
Apoi să știi c-a fost război
Și arestări, nu șagă!
Degeaba-am dat noi euroi
Și lire – o desagă,
Nimic nu i-a înduplecat
Pe cei cu judecata,
Definitiv ne-au condamnat
La pandaimos și gata!
E bine-acum, însă socot
Că nu va trece luna
Și iar se-apucă DIICOT
Să facă pe nebuna
Și alt baron va tremura
Visând la grațiere,
Că pușcăria-i boală grea
La ăștia cu avere.
Tu numa’ una să mai știi,
Precum spunea bunelu’,
Că-s mulți prin țară Fenechii,
Dar numai unu-i Relu!
Să mergi la popa să-i citești
Molifte și litanii,
Că uite, nici la București
Nimic nu faci cu banii!
Bugetul vi-l lăsasem mic,
Cu creștetul cât casa,
O fi crescut acuma zic
Mai mare ca-n Kinshasa…
L-ați împărțit pe căprării,
Sunt multumiți băieții?…
Lui Țiriac, pe la moșii,
Cum i-au crescut mistreții?
Nevasta mea, deh, suflet slab,
Plângea de supărare,
Că taică-său nu a fost ștab,
Ci clasă muncitoare,
Că i-ar fi fost și ei ușor
Să-și cheltuie averea,
Dar nu e cum, că ăsta chior
A confiscat puterea!
Poate-o pleca în viața lui,
Că ne-a mâncat cu zile,
Cu toata șleahta dumnealui
De blonde și fosile…
Și-o să putem și noi sufla
Mai liniștiți prin țară,
Lua-l-ar DNA să-l ia,
Că ei îl inventară!
Așa mi-a spus el Adrian
Când l-au luat pe-o vreme –
Pentru ceva cu termopan
Sau nu știu ce probleme…
Oricum, să-l scape Dumnezeu,
Că, zău, nu e de șagă
Și-am scris această carte eu
Ion zis și „Măi, dragă”.