Îmi e la fel…

Îmi e la fel de fără înţeles

Şi Valentinul, ca şi Dragobete,

Sunt doi ce vin cu găuri în bugete

Şi iminente gânduri de deces.

Nici mama mamii lui proces-verbal

Nu se gândea că o să se impună

S-avem atâta dragoste-ntr-o lună

De iarnă, fără mult potenţial.

Că flori nu sunt, nici berze,nici cocoare,

Nici fluturaşi zburând la unison,

Doar frig şi apetit pentru palton

Şi apă şi udeală la picioare.

Pe un’s-o plimbi şi cum să dovedeşti

Că eşti romantic şi-o iubeşti pe fată?…

Când peste tot e apă adunată

Şi-i frig de-ţi piere pofta s-o iubeşti…

Ce-i Sfântul Valentin, că habar n-am!

Eu-s ortodox şi, să avem pardon,

La mine-n calendar e-un tip Maron,

Un Inocenţiu şi un Avraam…

Şi nu prea cred că-i sub acoperire

Niciunul dintre ei, că-s serioşi

Şi-s prezentaţi bătrâni şi cam bărboşi,

Nu tocmai ideali pentru iubire.

De e catolic,clar, e tot creştin,

Da’-n cazul ăsta, treaba-i cam ciudată,

Că dacă Paştele-l avem deodată,

Uniţi pe Dragobet cu Valentin!

Eu-s mulţumit că-un fiu al Babei Dochii,

Din câţi avea, doar unu-i cu amor,

Că altfel ar fi fost costisitor

Şi mă duceam,clar, cât vedeam cu ochii!

Eu nu zic, e frumos când se iubeşte

Şi se arată asta peste tot,

Un singur lucru să-nţeleg nu pot:

De ce,mereu, doar fraierul plăteşte?

de Sorin Poclitaru pe 14 feb. 2014 înBlog • 1 comentariu • Etichete