Iubit guvern

Iubit guvern

Iubit guvern, să ştii, sunt fanul tău
Şi sunt convins că tu-ţi faci treaba bine
Şi dacă unor proşti nu le convine,
Să le explici că-i rost şi de mai rău!

Ia să anunţi că treburi bugetare
Te-obligă să pui biruri şi haraci
Pe berze, ciocârlii şi pitpalaci
Şi orice fel de păsări migratoare.

Sau, dacă vezi că treaba e nasoală
Şi nu sunt bani de-amante şi Dubai,
Pui bir pe Moş Crăciun şi Niculai
Şi taxe şi impozite pe boală…

Adică populaţia bolnavă
Să dea impozit, nu ştiu…, forfetar,
În funcţie de un diagnostic clar,
Mai mare cu cât boala e mai gravă.

Să pui impozit pe omăt şi ploi,
Pe vânt, chiar de-o fi doar un alizeu,
Să pui impozit şi pe Dumnezeu,
Pe frunze, pe mirosuri, pe noroi.

La naştere se poate pune-o dare,
Adică taxă pe copii, nepoţi,
Să vină şi să o plătească toţi,
După cât e copilul nou de mare.

Iar dacă unul poate-i mai viril
Şi face gemeni sau tripleţi, să vie
De bunăvoie pân’ la primărie
Şi să plătească fiece copil.

Se poate pune taxă pe umblat,
Pe sexul cu nevasta, conjugal,
Una mai mică, dacă-i sex normal
Şi una mare, dacă-i combinat.

Se poate pune taxă pentru râs,
Pentru frisoane, pentru sentimente,
Pentru priviri pe stradă indecente,
Pe respiraţii, râgâit şi fâs.

Pe teatru, proză şi pe poezie…
Dar cel mai mult sunt sigur c-ar durea,
Iubit guvern, dac-ai impozita
Imensa cantitate de prostie!