Ah, Doamne
Ah, Doamne mi-am pierdut maidanezul
Îl înfiasem de pe la hingheri
Acum vreo zece ani, parc-a fost ieri;
La naiba ! Merde!, cum zicea francezul.
Era un câine mic, comunitar,
Tomberonez luat de la pubelă,
Şi l-am tratat de muci şi varicelă,
Îmbogăţindu-l pe veterinar.
L-am vaccinat şi i-am făcut carnete –
Era mai sănătosdecât Van Damme –
Şi-l învăţasem, Doamne, monogam,
Oprindu-i apetitul pentru fete.
Dormea la mine-n pat, în aşternut
Şisforăiasubţire din fălcuţe
Şi picioruşele, de tot micuţe,
Erau din alea care nu prea put.
Era un căţeluş interesant,
Ce n-a muşcat pe nimeni niciodată
Şi-avea, din loc în loc, câte o pată
Ce mirosea a spray odorizant.
El n-a luat vreun puric sau căpuşă,
De nicăieri, nicicând,şi nici n-a dat;
Şi se cerea afară minunat
Escaladând cu labele pe uşă.
Şi-acum, de două zile, nu mai ştiu
Pe unde e sărmana mea potaie –
O sta în adăpost, o sta în ploaie,
O fi flămând, bolnav, de-i mort sau viu.
Era un câine mic şi cam debil
Şi e pierdut de mult şi timpul zboară
Mă tem să nu se teamă sau să moară
Sau, doamne feri, să-l muşte vreun copil.