În urbea asta nimeni nu munceşte
În urbea asta nimeni nu munceşte,
Stă omul toată ziua rezemat
Ori pe fotoliu, ori prin ceva pat,
Şi foarte liniştit ,se odihneşte.
Sunt bani ce curg prin orişice burlan,
Când plouă,te lovesc peste picioare
Fâşicuri de valute foşnitoare,
Legate cu-un elastic grosolan.
Şi e nevoie doar să îi ridici
Precum ți-e cheltuiala programată,
De e mai mare-i iei cu o lopată,
Şi cu penseta pentru plăți mai mici.
Aici nu vine nici un Moş Crăciun,
Că nimănui nu-i trebuie cadoul,
Şi stă prin hornuri, atârnat ca boul,
Rugându-se de oameni de nebun.
Postaşii nu rezistă pe traseu,
Că-i iau bătrânii pensionari la palme
Când vin cu pensia ,şi dă-i sudalme,
Şi-njurături de sfinți si Dumnezeu.
Că au tupeu şi mare obrăznicie
Să vină când e ziua de cupon,
Pentru că,nu-i aşa, s-avem pardon,
Pe aici,la noi,e totuşi bogăție.
La mine-n urbe nu sunt nici săraci,
Şi nici şomeri, nici oameni fără case,
Doar nişte entități mai dubioase,
Ce se hrănesc mereu cu cozonaci.
La loto nu se joacă , n-are rost,
Ba uneori ,când fac câte-o beție,
Locuitorii duc la agenție,
În saci de plastic ,sume de neam prost.
Aşa că dacă voi,prin întâmplare,
Spuneți că „Doamne, mare ți-i grădina”,
Şi n-aveți bani,veniți în Bucovina,
Că bogăția e molipsitoare.