In dublin

În Dublin

În Dublin, prieteni, eu n-am văzut ploi –
Şi am umblat aproape-o săptămână –
În schimb, bărbaţii se țineau de mână,
Pupându-se prin baruri câte doi.

Femeile – şi spun de alea celte –
Par toate obligate la potol,
Iar mersul lor de fapt e-un rostogol,
Asta-nsemnând că nu sunt tocmai zvelte…

În crâşme, lumea vine hotărâtă
Să-şi facă praf ficatul personal,
Până la urmă, chestie de moral
În lumea asta groaznic de urâtă.

Bărbaţii seamănă cu ScoobyDoo
Şi-aratătransparenți,ca niștemoaște,
Au nasul roșu parcă-i ou de Paşte
Şi-arată-oricum, numai cum trebe,nu!

Toțicâinii par să aibă un stăpân
Şi-s plictisiți de viața sedentară,
Iar comportamental,când ies afară,
Se-aseamănă c-un imigrant român.

Adică fac ce-i trece pe unde-i trece,
Mai intră pe la oameni prin grădini,
Se uită speriațicând trec mașini
Şi când ajung, refuză să mai plece.

Pe-aici, prin Dublin, trenuri nu prea trec,
Doar câte unul la periferie,
Există-n schimb o ditai berărie
Şi whisky mult, cu numele de Jack.

Mâncarea lor e ca pentru spitale,
Adică peşte şi cartofi natur
Sau câte-o vacă ce-a murit matur
Şi are mușchi cu gust de nicovale.

De-asemenea, am văzut că este mare
Sau e ocean sau, nu știu, vreun băltoc,
Țigani români nu am văzut deloc
Sau poate n-aveau ora de plimbare…

Am remarcat inflație de trifoi
Şi lepricorni bărboși prin magazine,
De aia, în principiu, zic că-i bine
Şi-s șanse mari, de plec sa vin napoi