Filozofie porcina
Stăteam gândind la viața tuturor,
De-s porci,de-s oameni,sau sunt corcituri,
Trăieşti o vreme înghițind lături,
Şi-apoi ajungi ucis de-un dictator.
Eram şi eu un porc puțin artist,
Ce guițam numai din do bemol,
Şi acuma stau aici cu pieptul gol,
Şi aştept să vă cad greu la colecist.
Cum să ajung să tremur intr-o oală
Sub formă de piftie şi cârnați?
Eu,unicul din porcii minunați,
Dotat cu o ureche muzicală.
Aş fi putut să cresc încă vreun an,
Şi să ajung la Vocea Romaniei,
Sau vreun reprezentat al poeziei
Cu rubrică în Click şi în Can Can.
Aş fi putut un Guță să ajung,
Că şi el are trăsături porcine,
Sau poate-un fan de ape cristaline,
Sau chiar un Tonciu, c-aveam râtul lung.
Puteam să fiu şi eu parlamentar,
Şi să ajung, firesc,la puşcărie
Pentru vreo omenească porcărie,
Cum să ajung cotlet pe un grătar?
Am tot sperat să scap azi de tăiere,
Aveam mari şanse:nu sunt un porc gras,
Bunicul meu a fost jumate sas,
Deci meritam ,mă jur,o grațiere.
Aşa că,drag şi hămesit popor
Venit aici cu gânduri pofticioase,
Lăsați deoparte gânduri belicoase,
Şi haideți să-l mâncăm pe dictator.
Că presupun că n-o să ne lipsească,
Iar noi,scăpați de lanțuri şi robii,
Să ne-apucăm de folk şi poezii
Într-o petrecere curat porcească.