Eu m-am gândit să ies la defilare
Eu m-am gândit să ies la defilare
Să strig lozinci aiurea în tramvai,
De primăvară,flori şi unu mai,
Precum şi despre clasa muncitoare.
Aş flutura un steag în trei culori
Găsit în ascunzişuri ancestrale,
Eventual având un ciucur moale,
Cu care să mă gâdil uneori.
Nici n-ar conta de e vreun om pe stradă
Care să dea din cap reprobator,
Eu aş striga-mpotriva tuturor,
Cum ar veni ,împotriva la grămadă.
Aş face poate două,trei opriri
În zone cât de cât aglomerate,
M-aş bate cu nostalgicii pe spate,
Şi-aş depăna cu ei la amintiri.
Eventual să dau vreun interviu
La vreun reporter de televiziune
Care m-a confundat cu vreun Minune,
Sau alt minoritar mai fistichiu.
Aş bea şi bere,asta la final,
De-năduşeală poate şi căldură,
Şi-aş face şi un grătar să simt în gură
Un mic cu vag miros de animal.
Aş bântui prin baruri şi spelunci,
Şi as goli burtoase damigene,
Da’ jur că m-a cuprins aşa o lene,
Că nici măcar nu vreau s-aud de munci.
De muncitori şi muncă-n general,
Şi din nimic ce poa’ să m-obosească,
Trăiască marea lene românească,
Şomajul şi -ajutorul social.