De atâtea ploi nu-i loc de primăvară
De atâtea ploi nu-i loc de primăvară,
Se scutură copacii tremurând,
Iar berzele ce s-au întors pe rând,
La fel de rând pe rând acum se cară.
Acoperiți de flori decolorate,
Stau toți cireşii trişti şi zgribuliți
Ca nişte adolescenți îndrăgostiți
Ce-s ruşinoşi şi comici peste poate.
De sub pământ verzui se înfiripă
O iarbă cu pretenții de trifoi,
O iepuroaică şi un iepuroi
Devin o mare turmă într-o clipă.
Miroase ploaia parc-ar fi pilit,
Toți zeii, doar parfum de secărică,
Şi dimineața toți fac treaba mică
În capul nostru cel descoperit.
E primăvară după calendar,
Şi după grade e toamnă târzie,
Stau urşii ghemuiți în vizunie,
Şi aşteaptă-n somn căldura lui Florar.
Au apărut sporadic pe alei
Bătrâni uitați de Doamne Doamne-n viață,
Ce ies în fiecare dimineață
Să-şi schimbe reumatismele-ntre ei.
Mi s-a părut că văd şi-o veveriță
Cu ochii mari mirați de constipată,
Şi astăzi am văzut întâia dată
Dormind ,pe o bancă, un drojder beat criță.
E primăvara, plouă şi-mi doresc
Să plec în țări cu o climă tropicală,
Pe aicea primăvara e nasoală,
Şi bate-un vânt cu accent urât rusesc.