Eşti ca un fluture
Eşti ca un fluture ce se aşază
Pe flori, ciuperci, nămol sau pe mărar
Şi pielea ta e albă ca de var,
De parcă toată viaţa ai stat trează.
Mai slabă ca un ţâr bolnav de gută,
Cu oasele ieşind prin epoleţi,
Bagi gânduri păcătoase în băieţi
Cu ochii şi privirea ta pierdută.
Te cântăreşti cumva la farmacii,
Mănânci doar staniolul de la gumă?
Ai tăi fac parastas dintr-o legumă
Sau ai jucat în filmul „Morţii vii”?
Miroşi ca o reclamă la tămâie
Şi eşti doar os şi piele şi nimic,
Încât, drept boli, toţi doctorii îţi zic
Că poţi lua doar reumatism sau râie…
Mai ia şi tu ceva de înghiţit,
Măcar vreun piept de pui fără salată
Sau câte-o tochitură demodată,
Că prea arăţi de parcă ai murit.
Nici lagărele de exterminare
Nu au avut asemenea sfrijiţi,
De zici că toţi ai tăi sunt subnutriţi
Şi n-au văzut în viaţa lor mâncare.
Eu nu pun botul la anorexie
Sau alte obiceiuri de model
Care te fac cumva s-arăţi la fel
Ca un tratat de antropologie.
Ia şi te-ngraşă, să arăţi umană
Şi poate-apoi devin interesat
Să îţi arăt că bietului bărbat
Îi trebuie-o femeie, nu o pană!